Cei 700 de transportatori care au lucrat pentru Transportes Souto rămân cu facturile neachitate

Judecătorul Tribunalului Comercial din Pontevedra a decis că falimentul companiei de logistică Transportes Martínez Souto a fost fortuit și astfel conducerea acesteia a fost scutită de orice vină sau responsabilitate față de cei peste 700 de parteneri de transport rămași cu facturile neachitate, mai ales că activele companiei nu pot acoperi această pagubă.

În februarie 2018, operatorul de transport și distribuție Transportes Martinez Souto SL a încetat să mai ofere servicii clienților săi, dar și să își mai plătească partenerii de transport. Astfel, mai mult de 700 de transportatori care au lucrat în mod regulat pentru această companie au ajuns să cumuleze chiar și șase facturi neachitate, ceea ce a forțat compania să declare falimentul în fața Tribunalului Comercial din Pontevedra, unde îşi avea sediul, cu o datorie ce depășea 70 de milioane de euro.

Așa cum a denunțat Fenadismer, de-a lungul acestor 3 ani de procesare a falimentului, a fost evidentă existența unor nereguli importante în gestionarea companiei, care au dus la suspendarea plăților. Declarația a fost confirmată și de administratorul desemnat de Curte pentru gestionarea provizorie a companiei, care în Raportul intermediar emis la sfârșitul acelui an a evidențiat cele mai relevante acțiuni care au dus la insolvență, precum expunerea sa excesivă la investiții imobiliare cu rentabilitate îndoielnică, în ciuda faptului că era companie dedicată transportului de mărfuri, provocând o „pierdere semnificativă” din cauza deteriorării activelor imobiliare menționate pentru o sumă de aproape 6 milioane de euro la finalul lui 2014. Dar, cu adevărat surprinzătoare și inexplicabile au fost investițiile financiare pe termen scurt realizate de companie „constituite aproape în totalitate dintr-un împrumut făcut în favoarea administratorului Jesús Martínez Souto, care ajunge la 13,77 milioane de euro”.

Administratorii falimentului și-au exprimat surpriza și față de oprirea „bruscă și radicală” a activității companiei care a avut loc la jumătatea lui februarie 2018, care, în opinia sa, s-a desfășurat „într-un mod absolut pripit, fără o planificare și coordonare care ar corespunde unei companii de această dimensiune, cu o cifră de afaceri în 2017 care depăşeşte 77 de milioane de euro“.

Ambele motive, adică „vânzarea ruinătoare de bunuri imobiliare” de către companie, și „agravarea insolvenței din cauza încetării bruște a activității fără adoptarea măsurilor menite să reducă la minimum pasivele”, sunt cele care au condus la concluzia că firma este vinovată de faliment. Cu toate acestea, în sentința pronunțată în august, judecătorul demontează aceste argumente considerând că nu există probe suficiente pentru a permite imputarea vreunei vinovății.

Decizia face practic imposibil ca sutele de transportatori afectați să își recupereze sumele datorate de companie, deoarece aceasta nu are active suficiente pentru a face față datoriilor creditorilor.