CJUE: Trebuie garantată protecția socială a lucrătorilor detașaţi transnațional!

O hotărâre a Curții de Justiție a UE cu privire la eliberarea certificatelor A1 (784/19 „Team power Europe”, depusă la 3 iunie 2021) stă la baza notei 936/15 iunie 2021 a Inspectoratului Național al Muncii, care clarifică faptul că protecția socială trebuie garantată lucrătorilor temporari în contextul detașării transnaționale, arată Uomini e Trasporti. Cazul specific se referă la o companie de intermediere care furnizează forță de muncă şi care nu desfășoară nicio activitate administrativă în Bulgaria, iar cifra sa de afaceri depinde de furnizarea serviciului în alte țări ale UE. Din acest motiv, Agenția Bulgară de Venituri, instituția competentă pentru eliberarea certificatelor A1, a refuzat eliberarea acestora pentru lucrătorii recrutaţi în Bulgaria și detaşaţi imediat la o companie stabilită în Germania.

Judecătorul bulgar, căruia i s-a adresat agenția de recrutare cu privire la refuzul de a i se elibera certificatul, a cerut CJUE să explice ce stabilesc normele europene privind detașarea.

Detaşarea trebuie să fie autentică

Legislația europeană – a explicat Curtea – prevede pentru companiile care desfășoară „activități obișnuite” în statul în care sunt stabilite posibilitatea de a trimite lucrători către companii utilizatoare stabilite în diferite state membre, fără ca acest lucru să implice înregistrarea necesară a acestor lucrători în sistemul de securitate al statului membru gazdă.

Inspectoratul specifică, de asemenea, că reglementările de detașare (articolul 12 din Regulamentul CE 883/2004) prevăd că persoana care desfășoară o activitate într-un stat membru în numele unui angajator care își exercită în mod normal activitățile acolo și este detașat pentru a efectua lucrări în numele său într-un alt stat membru, rămâne supus legislației primului stat membru.

Prin urmare, lucrătorul detașat al cărui angajator are o legătură specială cu statul membru în care este stabilit poate intra în sfera de aplicare a acestei dispoziții, deoarece acest angajator „își desfășoară în mod obișnuit activitățile” în statul membru respectiv.

Cu toate acestea, Curtea de Justiție a sancționat principiul potrivit căruia desfășurarea unor simple activități de management intern nu este suficientă în scopul recunoașterii exercitării obișnuite a activităților în statul de stabilire. Activitatea desfășurată în țara de stabilire de către compania care detașează nu poate consta într-o simplă administrare sau management intern.

Controlul regularităţii şi consecinţele pentru lucrătorii detaşaţi

Prin urmare, în scopul verificării regularității, obţinerea datelor privind cifra de afaceri trebuie să se refere în mod specific la furnizarea de lucrători companiilor utilizatoare stabilite în același stat membru de stabilire ca firmă temporară, care să fie legate de cifra de afaceri globală realizată, inclusiv de veniturile provenite din operațiuni de administrare transnațională.

În ceea ce privește lucrătorii temporari individuali, indiferent de evaluarea efectuată asupra agenției temporare în ansamblu, utilizarea lor obișnuită în administrare în alte țări ale Uniunii, altele decât cea de stabilire, va fi relevantă în scopul respingerii detaşării individuale.

Potrivit CJUE, o persoană care desfășoară o activitate într-un stat membru în numele unui angajator care își desfășoară în mod obișnuit activitățile acolo – și este trimisă de acesta din urmă într-un alt stat membru pentru a desfășura lucrări în numele său – rămâne totuși supusă legislației primului stat membru.