Scăderea tarifelor spot de transport containerizat pe rutele Asia–Europa și Asia–SUA s-a oprit în aprilie. Potrivit Upply, răul pare să fi fost evitat, cel puțin temporar, contractele anuale Asia–Europa de Nord fiind semnate la preţuri cuprinse între 1.600 și 2.000 USD per container de 40”. Aceste tarife ar trebui să le permită companiilor de transport maritim să-și menţină profitabilitatea, fără însă a avea prea multă marjă de manevră în cazul unor evenimente neprevăzute.
După evoluţia capricioasă din ultimii trei ani, în aprilie pare că a sosit momentul reconfigurării planurilor de logistică, bazate pe „lead time”, care includ acum, chiar dacă doar marginal, opțiuni de nearshoring. Acest lucru face posibilă scăderea nivelului stocurilor și creșterea indicilor de încredere în timpul general de aprovizionare, uneori chiar reducând costurile. Acest lucru poate fi văzut, de exemplu, în industria textilă, remarcă Upply.
Pandemia şi efectele ei conduc acum la adoptarea unor soluții pragmatice, atente la pericole. Pas cu pas, cu prudență, nivelurile stocurilor se normalizează, sugerând o cerere mai bine orientată pentru a doua jumătate a anului. Cu toate acestea, redresarea va fi probabil mai slabă și mai lentă decât anticipau companiile maritime în planurile lor inițiale pentru 2023.
În timp ce prețurile energiei și mărfurilor alimentare de pe piețe converg către niveluri pre-pandemice, impactul scăderii se manifestă lent în rețelele de distribuție. Un alt paradox observat în aprilie a fost concomitenţa dintre anumite forme de normalizare a piețelor și creșterea palpabilă a tensiunilor geopolitice globale. Ele ar putea atârna peste capetele jucătorilor de transport containerizat ca o sabie a lui Damocles. Pot apărea tensiuni în orice moment, cu efecte potențial mai devastatoare decât pandemia, context în care diversificarea aprovizionării și opțiunile de nearshoring, cel puțin parțiale, devin cu atât mai relevante.