În timp ce provocările legate de pandemie au fost caracterizate de o creștere excepțional de mare a cererii, adevărata provocare a venit pe măsură ce această creștere mare a înfundat porturile, ceea ce a dus la niveluri fără precedent de congestionare a navelor. Atunci când navele nu se mișcă, ele nu contribuie la capacitatea desfășurată, iar capacitatea navelor care nu navighează devine efectiv o pierdere de aprovizionare. Această pierdere a ofertei a devenit un factor mai mare în dezechilibrul dintre cerere și ofertă, decât creșterea cererii care a inițiat-o, după cum prezintă un raport al Sea-Intelligence.
Cu toate acestea, la nivel global, s-a observat o inversare a pierderii de capacitate în ultimul an, pe măsură ce congestionarea navelor s-a diminuat. Cu cea mai recentă cifră de pierdere a capacității de 6,2% în ianuarie 2023, potrivit Sea-Intelligence, acum ne aflăm la aproximativ 2/3 din drumul înapoi la o normalitate de 2,2% înregistrată în ianuarie 2022. Totuși, în ultimele două luni, s-a observat o inversare, adică o creștere a pierderii de capacitate. Însă acesta ar putea fi şi un impact sezonier al vremii nefavorabile. „Este interesant că tranzacțiile Asia-Europa şi Transpacific prezintă o corelație puternică între pierderea capacității și ratele spot, dar comerțul Transatlantic nu. La vârfurile lor respective (pierderea capacității și ratele spot), vedem un decalaj de 5 luni, care a crescut acum la 9-10 luni”, declară Alan Murphy, CEO, Sea-Intelligence.
În plus, ratele spot sunt încă destul de mult peste nivelurile pre-pandemice. Creșterea ratelor spot a fost, de asemenea, întârziată pe Transatlantic, în comparație cu liniile comerciale Transpacific și Asia-Europa. Acest lucru este valabil și pentru celelalte comerțuri transatlantice, adică, Europa de Nord – Coasta de Est a Americii de Nord. „Acesta este un indiciu puternic că există și alți factori decât oferta și cererea care influențează tarifele de transport în comerțul transatlantic”, a mai spus Alan Murphy.