Soluția UE la criza combustibilului: Reduceţi viteza!

Consiliul European pentru Siguranța Transporturilor (ETCS) a venit cu o propunere pentru a supraviețui creșterii puternice a prețului la combustibil, dar și pentru a elibera UE de dependența materiilor prime rusești. Soluția este ca vehiculele să reducă viteza cu care circulă. Astfel, camioanele ar trebui să nu depășească 80 km/h, iar autoturismele 100 km/h. Trecutul, însă, ne arată că o astfel de metodă nu este una tocmai potrivită. La fel s-a procedat în SUA în 1973, unde protestele ample ale transportatorilor au blocat economia, circa 100.000 de oameni au fost trimiși forțat în concediu, iar guvernul a fost obligat să demisioneze!

 Cea mai bună soluție în situația actuală este încetinirea tuturor tipurilor de vehicule, este de părere ETCS. Viteza înregistrată de camioane nu ar trebui să depășească 80 km/h, iar autoturismele pe cea de 100 km/h, chiar și pe autostrăzi. Astfel s-ar putea economisi sute de mii de barili de țiței.

Potrivit unui exemplu de calcul al asociației, dacă toate camioanele din Europa ar încetini brusc cu 10 km/h, ar putea fi economisiți zilnic 140.000 de barili de țiței. Iar dacă toate mașinile de pasageri din Europa ar încetini de la 120 la 100 km/h, consumul lor mediu de combustibil ar scădea cu 20%.

Calculele ETCS sunt mai mult decât o sugestie, deoarece organizația le-a transmis vicepreședintelui Comisiei Europene sub forma unei scrisori oficiale prin care încurajează schimbarea regulamentului. Solicitări de acest fel au fost primite și de reprezentanții comisiilor individuale care se ocupă de transport, energie și ecologie de la Bruxelles.

 În America, o inițiativă similară nu a avut efectul scontat

La fel s-a întâmplat acum o jumătate de secol în Statele Unite, atunci când, ca răspuns la criza petrolului din 1973, viteza maximă la nivel național a fost redusă la 88 km/h, ce a însemnat o reducere a vitezei maxime de 20-30 km/h. 

Criza a pornit atunci când țările asociate OPEC au impus un embargo privind vânzarea țițeiului către Statele Unite și Europa de Vest, drept pedeapsă pentru că Occidentul a sprijinit Israelul în războiul cu Egipt. Atunci prețul petrolului a crescut vertiginos, iar americanii au suferit probleme enorme de aprovizionare. Costurile de transport au crescut brusc, depășind cu mult rata de creștere a tarifelor de transport, iar autoritățile au raționalizat combustibilul. Așa că transportatorii nu mai puteau alimenta la capacitate maximă, fiind nevoiți să oprească aproape la fiecare stație de pe drum.

Tot atunci s-a lansat ideea de a introduce limita de viteză de 88 km/h în toată America, care a însemnat o îngrădire a libertății pentru șoferii de camion care circulau cu peste 100 km/h.

Aceste măsuri au deranjat mulți transportatori, iar un șofer pe nume JW Edwards a decis ca pe 3 decembrie 1973 să se oprească pur și simplu în mijlocul autostrăzii. El și-a anunțat prin radio ceilalți colegi că tocmai ce începe protestul. Gestul i-a fost urmat de mulți alți șoferi, care s-au oprit în spatele lui și au creat ambuteiaje de 20 km. A doua zi au avut loc acțiuni similare în 10 state si astfel s-a produs primul blocaj al transporturilor. La vremea aceea, 70% din transporturi erau efectuate de șoferi independenți. După 3 zile de protest, autoritățile din Ohio au decis să intervină cu armata, iar șoferii au fost alungați cu gaze lacrimogene. Acțiuni similare au fost organizate și în lunile următoare, iar acestea durau câteva zile, suficient pentru a paraliza livrările. Tot atunci s-au format și primele asociații de transportatori care purtau discuții cu politicienii. La sfârșitul lui ianuarie a fost organizat un protest masiv. Astfel că pe 31 ianuarie 1974, camioanele au blocat cele mai importante autostrăzi din țară, iar economia țării a fost paralizată. Lipsa de aprovizionare a determinat fabricile să își suspende producția. Circa 100.000 de angajați au fost trimiși obligatoriu în concediu, dintre care 15.000 numai din sectorul auto. După 7 zile de proteste violente, guvernul a decis să demisioneze. Apoi s-a introdus o suprataxă pentru prețul de transport prevăzută în cazul creșterii prețurilor la combustibil, cunoscută acum ca și clauza de combustibil.

S-a mai stipulat ca reglementarea vânzărilor de combustibili să fie adaptată la nevoile industriei de transport și au fost organizate rezerve suplimentare de combustibil. Și, deși cererile transportatorilor au fost îndeplinite, protestul a mai durat încă patru zile deoarece aceștia au dorit să se asigure că politicienii și-au ținut promisiunea. Așa că, după 11 zile, presa a anunțat sfârșitul protestului, însă neoficial, deoarece sfârșitul acțiunii nu a fost anunțat oficial în niciun fel, dar camioanele au început să revină treptat pe şosele.